La 19 ianuarie, ortodocșii ucraineni au prăznuit pe stil vechi Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, cunoscut la români și sub denumirea de Bobotează.
Botezul Mântuitorului în Iordan, poartă și denumirea de „Epifanie” sau „Teofanie”, termeni care provin din limba greacă și înseamnă „arătare”, „descoperire”. De ce arătare sau descoperire? Pentru că în momentul în care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!" . În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”. Sărbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al II-lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. Menționăm că în primele secole, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Nașterea Domnului. Începând cu secolul al IV-lea, cele două sărbători au fost despărțite. Boboteaza este ziua în care Hristos S-a descoperit lumii. Afară de cele grăite de Iisus la vârsta de 12 ani în templu, Hristos nu a săvârșit nicio minune și nu a rostit nici un cuvânt reținut de evangheliști până la Botezul Său în Iordan. Începând cu Botezul Său, Hristos iese din umbră și începe să propovăduiască. A primit botezul la 30 de ani, vârsta maturității la evrei. Iisus a venit la Ioan și i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curățire de păcate, căci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinți creația. Că Mântuitorul nu a venit să primească iertare de păcate de la Ioan reiese și din faptul că botezul lui Ioan îl ajută pe om să conștientizeze starea păcătoasă, însă, nu oferea iertarea. De aceea se și spune că era „spre iertarea păcatelor” (Luca 3, 3), pe care avea s-o aducă Hristos.
El primește botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfânt în creație. Prin căderea în păcat, omul Îl pierduse pe Sfântul Duh, așa cum ne mărturisește Sfântul Chiril al Alexandriei. Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorâte pentru om și pentru întreaga creație. În Botezul Domnului stau începutul și temeiul Sfintei Taine a Botezului creștin. Acceptând să Se scufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam și a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce să curețe, ci au fost ele însele purificate. Hristos a curățit, prin scufundarea Sa în Iordan, creația întinată de căderea omului în păcat și a înlăturat puterea satanei. Astfel, în clipa când El S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorât peste creație. În rugăciunea de sfințire a apei de la Botez se cere venirea Duhului pentru curățirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea să devină, prin pogorârea deplină a Duhului, loc al nașterii omului nou în Hristos. Astfel, ritualul Botezului creștin repetă aceste momente, care semnifică trecerea dintr-o etapă existențială în alta, cu primirea darului Sfântului Duh. În ajunul și în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor și preoților, se sfințește Agheasma Mare, care este folosită apoi la sfințirea caselor și credincioșilor. Tot cu ea se stropesc și lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfințite, cum ar fi: binecuvântarea și sfințirea prapurilor, sfințirea crucii și a troițelor, a clopotului, a vaselor și veșmintelor liturgice, sfințirea icoanelor, a bisericilor, și a Sfântului și Marelui Mir. După Botezul Domnului din 19 ianuarie, a doua zi, la 20 ianuarie, în Ucraina este omagiat Sfântul Ioan Botezătorul.
