Ucraina a obținut un progres evident la finele anuluii precedent în ceea ce privește eliberarea persoanelor ținute nelegitim în prizonieratul rebelilor pro-ruși. Oficialitățile de la Kiev, în special Președintele Petro Poroșenko, au promis că vor continua munca în direcția respectivă și în anul 2018. Cât privește schimbul de ostatici, următoarea etapă va fi pusă în discuție la Minsk în data de 18 ianuarie de către subgrupul umanitar al Grupului Trilateral de Contact. Despre acesta a comunicat în interviul acordat Radioului Ucrainean Reprezentantul Împuternicitului Radei Supreme pentru drepturile omului, Myhailo Ceaplyga. Potrivit lui, este prea devreme să vorbim despre un număr concret de prizonieri ce vor fi supuși schimbului de ostatici de data aceasta, problema urmând să fie discutată la Minsk:
- Este vorba de cel puțin 20 de persoane, care știm precis unde se află acum și care nu u fost eliberate în cadrul primei etape a schimbului de ostatici. De pe teritoriul așa-numitei Republici Populare Donețk deja răsună declarații că circa 290 de criminali proruși, cică aflați pe teritoriul controlat de guvernul ucrainean, trebuie să fie eliberați în continuare. Care va fi formula schimbului de ostatici de data acesta și cine sunt persoanele ce urmează să fie eliberate – aceste probleme vor fi discutate în data de 18 ianuarie la Minsk, a adăugat Myhailo Ceaplyga.
La 1 ianuarie 2016 Ucraina şi-a început activitatea în cadrul Consiliului de Securitate ONU. În noaptea spre 1 ianuarie 2018 această perioadă a luat sfârşit. A sosit timpul să facem unele concluzii. Evident, că prioritatea principală a fost acordată soluţionării problemelor legate de Ucraina. De altfel, statul ucrainean a obţinut de două ori vinctorii în cadrul Adunării generale ONU privind rezoluţia despre situaţia în Crimea. Însă în privinţa misiunii pacificatoare în Donbas tratativele au intrat în impas, şi în perspectiva apropiată au rămas foarte puţine şanse ca ele să fie reluate. Reprezentantul permanent al Ucrainei la ONU, Volodymyr Elcenko, este primul funcţionar, care a recunoscut deschis acest fapt. Despre rezultatele activităţii timp de 2 ani a Ucrainei în Consiliul de Securitate ONU dumnealui a povestit în cadrul interviului acordat publicaţiei ucrainene „Evropieska pravda”. Transmitem în expunere conţinutul acestui interviu. Pentru Ucraina problema-cheie, care este examinată în Consiliul de Securitate, se referă la misiunea pacificatoare în Donbas. În această privinţă a fost obţinut un oarecare progres, şi există un anunit optimism, că de această problematică se ocupă Reprezentantul special al SUA în Ucraina, Kurt Wolker. El a avut câteva întrevederi cu Reprezentantul Rusiei, Vladislav Surkov, şi deci au apărut unele motive pentru optimism. Cu toate că, după trei-patru întâlniri partea americană s-a convins că Rusia respinge toate condiţiile, importante nu numai pentru Ucraina şi SUA, dar şi pentru partenerii din formatul Normandez şi membrii Consiliului de Securitate ONU. Consiliul de Securitate într-adevăr a fost disponibil să înceapă munca privind mandatul operaţiunii pacificatoare, însă Rusia a respins practic toate prevederile importante şi a revenit la idea sa de creare a unei structuri ONU, misiunea căreia ar fi apărarea observatorilor OSCE. Deşi nici în OSCE, şi nici în cadrul ONU nimeni nu poate înţelege, ce va da aceasta. Cel puţin, pacificatorii trebuie să se afle la graniţa de stat dintre Ucraina şi Rusia.Partea rusă respinge această variantă. Şi aceasta-i de fapt acea „linie roşie”, pe care nimeni şi niciodată nu va trece. De aceea, părerea mea este că în timpul apropiat schimbări pozitive în această privinţă nu vor avea loc. Aşadar, şanse au existat, însă Rusia nu s-a folosit de ele şi nici n-a dat posibilitate ca ele să fie folosite. Cred că acesta a fost numai un joc. Rusia de la bun început n-a dorit să fie creată o operaţiunii de pacificare sub egida ONU pe teritoriul Donbasului. Ea are nevoie să fie menţinută situaţia, care există în prezent, sau să existe o misiune pacificatoare pe baza condiţiilor ruseşti, care ar îngheţa acest conflict pentru următoarele decenii. Dar care ar fi parametrii ei principali? În primul rând, Misiunea urmează să fie amplasată la frontiera de stat dintre Rusia şi Ucraina. Evident, şi de-a lungul liniei de demarcare din Donbas. Noi toţi înţelegem bine, că toate problemele sunt legate de trecerea frontierei. Am în vedere mercenarii, armele, banii, finanţările, tehnica militară, muniţiile – ele toate sunt trecute prin segmentul necontrolat al graniţei. În al doilea rând, este vorba despre componenţa Misiunii. Nici nu poate fi vorba despre participarea ruşilor. Părerea mea personală este că din ea ar putea face parte militari din alte ţări, în special, din cadrul CSI. Cel de al treilea moment ţine de retragerea obligatorie a armamentelor grele şi forţelor armate înainte de introducerea contingentului pacificator. Posibil, la o distanţă de 5 sau 50 kilometri. Cea de a treia condiţie, este următoarea. Ucraina nu va purta nici un fel de tratative cu actualii conducători ai aşa-numitelor Republici Populare Doneţk şi Lugansk. Numai după ce acolo vor fi desfăşurate alegeri sub egida OSCE, vor fi aleşi oameni, care, în mod real, vor reprezenta populaţia din aceste teritorii – atunci se va putea purta un dialog, dar până atunci – nu. Există încă multe alte nuanţe tehnice. În orice caz, este necesar să fie începute tratative la nivelul Consiliului de Securitate ONU privind mandatul misiunii, şi rostul ei ca atare. Acum se crează impresia, că Rusiei îi convine ca conflictul din Donbas să rămână îngheţat. Pe cde altă parte, ea încearcă să schimbe ceva. Un indiciu în această privinţă este părăsirea de către ofiţerii ruşi a Centrului de control şi coordonare a regimului de încetare a focului în Donbas. Însă şi până atunci activitatea acestui Centru nu s-a evidenţiat prin lucruri semnificative. Ruşii din cadrul Centrului se comportau destul de pasiv, aproape că nu treceau linia de demarcare. Cu alte cuvinte, nu putem afirma că Centrul comun a lucrat eficient.
Întrucât din cauza veto-ului, la care recunge Federaţia Rusă în Consiliul de Securitate ONU, nu poate fi creată o misiune pacificatoare sun egida ONU, s-ar putea ca această problemă să fie abordată în cadrul Adunării generale ONU. Însă la etapa actuală aceasta este inoportun, deoarece Ucraina n-a folosit încă toate posibilităţile în Consiliul de Securitate. Pe de altă parte, hotărârea Adunării generale nu va fi obligatorie pentru îndeplinire, şi nu ne putem închipui cum ea poate fi apoi realizată. În caz de necesitate, vom alege şi această cale, a menţionat Volodymyr Elcenko.
Posibil, după o anumită pauză, Consiliul de Securitate ONU va reuşi totuşi să adopte hotărârea privind Misiunea pacificatoare. Ucraina deja nu va mai este în componenţa Consiliului de Securitate, însă de pe urma acestui fapt nimic nu se schimbă în mod strategic, deoarece amplasarea Misiunii pe teritoriul statului nostru este imposibilă fără consimţământul Ucrainei. În orice caz, partenerii noştri din Consiliul de Securitate niciodată nu vor admite ceva, ce ar veni în contradicţie cu voinţa Ucrainei. Pe de altă parte, există aşa-numitul acord despre statutul forţelor pacificatoare SOFA (Status of Forces Agreement), adică documentul care semnează ONU şi ţara, pe teritoriul căruia este amplasată misiunea de pacificare. Aşa că el va trebui să fie coordonat şi semnat. Afară de aceasta, acest acord are statut internaţional, şi deci, el va trebui să fie ratificat de Rada Supremă. Evident, că el nu va fi adoptat cu una-două, dacă el va veni în contradicţie cu interesele statului nostru., a subliniat diplomatul.
Se ştie, că Adunarea generalăONU a adoptat pentru a doua oară rezoluţia în legătură cu situaţia privind drepturile omului în Crimea, ea obţinând un caracter regulat. Amintim că în textul rezoluţiei au fost introduse modificări esenţiale în comparaţie cu cea adoptată anul trecut. Rezoluţiile de acest fel au o evoluţie deosebită- trece un an, se schimbă situaţia, este adoptată o nouă redacţie a rezoluţiei. Aşa că trăim cu speranţa că până la anul viitor vom obţine un progres, chiar cât de mic, în cea ce priveşte problema accesului Misiunii de monitorizare ONU în Crimea. Oricum, Misiunea ONU nu va putea pleca în Crimea, neavând permisul Ucrainei. Această permisiunea va fi acordată de Ucraina, însă chestiunea constă în faptul, care vor fi condiţiile de trimitere a unei asemenea misiuni. Până acum Rusia a înaintat condiţii inaccesibile – ca din componenţa Misiunii să nu facă parte specialişti, care activează în cadrul Misiunii de monitorizare ONU în Ucraina, adică să nu fie amintit cuvântul „Ucraina”. Iar aceasta este o chestiune principială pentru ONU, deoarece organizaţia trimite pe acei oameni, pe care îi consideră necesari, şi nu pe cei, pe care Rusia trebuie să-i aleagă, a opinat ambasadorul Ucrainei la ONU, Volodymyr Elcenko, în interviul acordat publicaţiei ucrainene „Evropeiska pravda”.
La Cernăuți a avut loc întâlnirea miniștrilor de Externe ai României și Ucrainei. Ministrul de Externe al Ucrainei Pavlo Klimkin a comunicat în cadrul unei conferințe de presă de la Administrația Regională de Stat Cernăuți că în nordul Bucovinei s-au întâlnit în premieră patru miniștri din ambele state. Discuțiile s-au axat în principal asupra noii Legi a Educației din Ucraina.
Partea ucraineană a promis delegației române că implementarea Legii Educației va avea loc în dialog permanent cu statul român. Viziunea Ucrainei constă în necesitatea ca fiecare cetățean ucrainean, indiferent de etnie, să cunoască limba de stat. Kievul este de părere că fiecare cetățean trebuie să-și cunoască țara, de aceea istoria Ucrainei, geografia și alte materii trebuie să fie predate în limba ucraineană. Klimkin a adăugat că nimeni nu dorește să asimileze comunitatea românească din Ucraina, iar implementarea Legii Educației va avea loc în cadrul unui dialog dintre ministerele de profil. Acestea vor elabora în comun metodici de predare a limbii de stat, metodici adaptate pentru minoritatea românească din Ucraina, dar și cea ucraineană din România. Ministrul de Externe al Ucrainei a spus că va fi semnat în curând un protocol comun privind formula implementării Legii Educației.
Pavlo Klimkin și-a exprimat regretul că la cele peste 200 de km de frontieră comună ucraineano-română din regiunea Cernăuți există un singur punct vamal. Această situație a fost creată mai mult din vina părții ucrainene, a spus Klimkin.
Klimkin și Meleșcanu au discutat și despre posibilitățile de dezvoltare bilaterală a afacerilor ucraineano-române, prin credite, finanțări etc. Ministrul ucrainean de Externe a adus mulțumiri statului român pentru susținerea comunității românești, dar și pentru alte proiecte ce țin de medicină, infrastructură etc. Pavlo Klimkin a mulțumit statului român și pentru susținerea integrității teritoriale a Ucrainei și a aspirațiilor europene ale Kievului. Ministrul ucrainean de Externe a declarat că următoarea întâlnire cu omologul său român ar fi bine să se desfășoare la Suceava pentru a dinamiza cooperarea bilaterală transfrontalieră, însă „la Cernăuți ne vom mai întoarce”, a spus Klimkin.
La rândul său, Teodor Meleșcanu a adus mulțumiri autorităților ucrainene pentru întâlnirea de la Cernăuți. Ministrul român de Externe a comunicat că Legea Educației și colaborarea transfrontalieră au reprezentat două subiecte importante de discuții.
România consideră că art. 7 al Legii Educației are un impact negativ asupra drepturilor lingvistice ale românilor din Ucraina – a spus Teodor Meleșcanu. În același timp, Meleșcanu a specificat că statul român va urmări cu atenție implementarea concluziilor Comisiei de la Veneția în ceea ce privește Legea Educației din Ucraina. Ministrul român de Externe al României a confirmat că părțile lucrează asupra unui protocol româno-ucrainean privind implementarea Legii Educației. România ca stat consideră că art. 7 al Legii Educației trebuie modificat sau îmbunătățit prin legi suplimentare, așa precum au recomandat experții Comisiei de la Veneția. Teodor Meleșcanu a anunțat că statul român va susține prin burse elevii și studenții români care învață în limba maternă în Ucraina, dar și profesorii care predau în limba română.
În ultimul an, Ucraina a obținut un progres însemnat în lupta cu corupția, adoptând noi legi și creând instituții anticorupție. Despre aceasta a declarat în interviul exclusiv, acordat Radioului Ucrainean, Șeful Reprezentanței UE în Ucraina, Ambasadorul Hiug Mingarelli. Totuși, potrivit lui, corupția încă mai rămâne o boală serioasă din cauza căreia suferă întreaga societate ucraineană. Hiug Mingarelli a spus:
- Mai întâi de toate, trebuie consolidată activitatea organelor anticorupție existente deja – Agenția Națională pentru combatere corupției, Agenția pentru prevenirea fenomenelor de corupție și altele. De asemenea, este necesară punerea urgentă în funcțiune a Curții Anticorupție. Agenția Națională de combatere a corupție trebuie să primească cât se poate de repede resursele și mecanismele necesare pentru a verifica declarațiile electronice, iar cerința ca membrii societății civile să-și declare veniturile urmează să fie anulată de urgență, a spus Hiug Mingarelli.
Șeful Reprezentanței UE în Ucraina a mai asigurat că Ucraina rămâne o prioritate în politica externă a Uniunii Europene pentru anul 2018. În interviul exclusiv acordat Radioului Ucrainean, Ambasadorul Hiug Mingarelli specificat că toți membrii comunității europene sunt unanimi în ceea ce privește necesitate aplicării sancțiunilor împotriva Rusiei pentru agresiunea sa militară pe teritoriul Ucrainei. Aceste sancțiuni pot fi anulate numai după respectarea deplină de către Moscova a Acordurilor de la Minsk privind pacea în Donbas, a relevat Hiug Mingrelli:
- Una dintre cele 12 priorități determinate de Federica Mogherini au fost relațiile dintre UE și cei 6 parteneri din est, dar mai ales cu Ucraina. În acest context, relațiile cu partea ucraineană au o mare importanță pentru UE. În ultimii trei ani, sancțiunile împotriva Federației Ruse pentru anexarea nelegitimă a Crimeii și ocupare Donbasului, sunt prelungite în fiecare șase luni. Și de fiecare dată, decizia de a continua restricțiile față de Moscova este adoptată în unanimitate de toți membrii UE, a conchis Șeful Reprezentanței UE în Ucraina, Ambasadorul Hiug Mingarelli.
În Ucraina este marcată Ziua deținutului politic – o zi a respectului și a comemorării victimelor represiunilor politice din perioada sovietică. La 12 ianuarie 1972 în Ucraina a avut loc o serie de arestări. 16 activiști publici au nimerit în închisoare: Ivan Svitlicinii, Evghen Sverstiuc, Veaceslav Ciornovil, Vasili Stus, Ivan Dziuba, Ivan Kovalenko ș.a. Toți erau membrii mișcării de disidenți, care nu erau legați organizatoric între ei, ci aveau ideea de a păstra identitatea ucraineană prin răspândirea de literatură interzisă sau de alternativă. Un rol aparte l-a jucat revista „Ukrainski visnik”, care a dat naștere unei pleiade de intelectuali ucraineni.
URSS utiliza și metoda represiunii psihiatrice, când persoanele cu opinii diferite de poziția oficială erau internate în spitale psihiatrice. Vladimir Bukovski, un renumit disident sovietic, a fost unul dintre primii care a dezvăluit utilizarea închisorilor psihiatrice împotrivă deținuților politici din Uniunea Sovietică. După ce a fost condamnat din iunie 1963 până în februarie 1965 și ulterior din ianuarie 1967 până în ianuarie 1970, Bukovski a reușit să transmită în Occident circa 150 de pagini în care dezvăluia abuzurile instituțiilor psihiatrice asupra deținuților politici. Condamnat din nou în ianuarie 1972, a stat în arest până în decembrie 1976. La presiunea diplomaților occidentali și grupurilor pentru apărarea drepturilor omului, Bukovski a fost schimbat pentru fostul lider comunist chilian.
În Ucraina este o zi a memoriei istorice și a consolidării spiritului național-patriotic. Această zi este actualizată de evenimentele actuale din Donbas și ostaticii de război care tot apar. Recent, autorităţile ucrainene şi separatiştii care deţin controlul asupra unei părţi a estului ţării au făcut schimb de sute de priozinieri, în cadrul uneia dintre cele mai importante operaţiuni de acest tip în cei aproape patru ani de conflict. Este vorba, în total, de 380 de persoane - un număr fără precedent de la izbucnirea acestui război, în aprilie 2014 - şi despre una dintre rarele operaţiuni de acest tip de la semnarea acordurilor de pace de la Minsk, în februarie 2015 - între ale cărei puncte-cheie se afla eliberarea prizonierilor.
Ucraina, mai ales la inițiativa Președintelui Poroșenko, poartă negocieri privind eliberarea deținuților politici din Rusia – jurnaliști ucraineni, analiști, militari, cei care au dreptul la opinie și nu trebuie să sufere pentru adevăr. În decembrie 2017 Poroșenko a ordonat tuturor organelor competente ucrainene să se ocupe de eliberarea deținuților politici ucraineni din Rusia, dar mai ales din Crimeea ocupată.
Dumitru Verbiţchi. Radioului Ucrainean
