În forma actuală această sărbătoare a apărut la finele secolului al XIX-lea.
În anul 1886, în orașele americane Chicago, New-York, Detroit au avut loc demonstrații ale miilor de muncitori de la întreprinderile industriale locale. Mișcarea a fost condusă de reprezentanții partidelor de stânga – comuniști, anarhiști, lideri ai sindicatelor. Cerința principală a protestatarilor a fost stabilirea duratei zilei de muncă de 8 ore și respectarea altor norme sociale. La Chicago demonstrația a fost înăbușită crunt de poliție, în rezultatul căreia și-au pierdut viața mulți oameni.
În anul 1889 la congresul de la Paris al Internaționalei a II-a s-a propus ca în fiecare an, la 1 mai să fie marcată în întreaga lume Ziua solidarității oamenilor muncii. În secolul al XX-lea, în deosebi în cea de a doua jumătate a lui, situația socială de pe continentele european și nord american s-a schimbat și ziua de 1 mai s-a transformat în sărbătoarea primăverii și muncii. Ea este marcată în prezent în 142 de țări ale lumii, fiind numită în mod diferit: Ziua primăverii, Ziua primăverii și muncii, Ziua oamenilor muncii, Ziua solidarității oamenilor muncii etc. În prezent opiniile ucrainenilor referitoare la sărbătoarea de Întâi Mai sunt diferite: unii o consideră drept rămășită a trecutului sovietic, alții o acceptă ca sărbătoare a primăverii și muncii.
